Still Meadow

Publicat · 4 min de citit

Partea utilă a anxietății

Anxietatea e neplăcută, dar nu îți e dușman. Cum ne ajută puțină îngrijorare să ne pregătim și să ne pese, și cum s-o ascultăm fără să ne copleșească.

Cea mai mare parte din ce auzim despre anxietate privește cum să scăpăm de ea. E de înțeles: poate fi îngrozitoare. Dar anxietatea nu este doar o problemă de rezolvat. În cantitatea potrivită, este unul dintre felurile în care mintea noastră are grijă de noi. Înțelegerea părții ei utile o poate face puțin mai puțin înfricoșătoare și puțin mai ușor de dus.

O emoție cu o treabă de făcut

Fiecare emoție are un rost. Tristețea ne încetinește după o pierdere. Furia ne ajută să apărăm ce contează. Anxietatea privește înainte. Ea întreabă: ce ar putea merge prost și suntem pregătiți?

Psihiatrul Randolph Nesse, unul dintre fondatorii medicinei evoluționiste, compară anxietatea cu un detector de fum. Un detector care uneori sună când arzi pâinea prăjită este enervant, dar unul care tace în timpul unui incendiu adevărat este mult mai rău. Sistemul nostru de anxietate este reglat să fie puțin prea sensibil, pentru că, în cazul strămoșilor noștri, ratarea unui pericol real costa mult mai mult decât câteva alarme false.

Așadar, când simți anxietate înainte de o călătorie, de un examen sau de o conversație grea, mintea ta nu se defectează. Încearcă să te protejeze. Problema nu e că alarma există, ci că, în viața modernă, poate suna prea des, prea tare sau pentru lucruri pe care nu le putem schimba.

Puțină îngrijorare ne ajută să performăm

Acum mai bine de un secol, psihologii Robert Yerkes și John Dodson au descris un tipar care se discută de atunci încoace: performanța tinde să se îmbunătățească pe măsură ce crește activarea, până la un punct, apoi scade când activarea devine prea mare. Prea puțină tensiune și suntem plictisiți și neglijenți. Prea multă și înghețăm. La mijloc există o zonă în care suntem alerți, concentrați și în cea mai bună formă.

Mulți oameni știu asta din experiență. Puțină emoție înainte de o prezentare te face să te pregătești, să repeți și să fii atent. Sportivii și muzicienii spun adesea că, dacă nu simt deloc emoții, cântă sau joacă mai prost. Anxietatea ușoară este energie. Întrebarea este cum s-o folosim, în loc să fim copleșiți de ea.

Povestea pe care ne-o spunem despre nervii noștri

Cercetările sugerează că felul în care interpretăm semnalele anxietății poate schimba modul în care ne afectează.

Într-un studiu, psihologul Jeremy Jamieson și colegii săi le-au spus unor studenți care se pregăteau pentru un examen dificil că faptul de a simți anxietate i-ar putea de fapt ajuta să se descurce bine, pentru că activarea poate îmbunătăți performanța. Acești studenți au avut rezultate mai bune la secțiunea de matematică decât studenții care nu au primit acest mesaj. Inimile lor tot băteau cu putere; pur și simplu au citit altfel acea bătaie.

Într-o linie similară de cercetare, Alia Crum și colegii ei au constatat că persoanele ajutate să vadă stresul ca pe ceva ce poate fi și stimulativ, nu doar dăunător, au raportat o stare de bine mai bună și au arătat răspunsuri fiziologice mai sănătoase. Mesajul nu este că anxietatea ar fi plăcută. Este că o inimă care bate repede poate însemna „sunt pregătit" tot atât cât „sunt în pericol".

Anxietatea ca semn de grijă

Există o altă față a anxietății, mai discretă. Tindem să ne îngrijorăm pentru lucrurile care contează pentru noi: copiii, sănătatea, munca, oamenii pe care îi iubim, starea lumii. În acest sens, anxietatea este adesea grijă deghizată. A observa asta o poate îmblânzi. În loc de „de ce sunt așa?", ai putea spune: „Bineînțeles că simt asta. Asta contează pentru mine."

Schimbarea aceasta nu face sentimentul să dispară, dar îți schimbă relația cu el: din luptă în ascultare.

A asculta fără a te supune

Un mod util de a trata anxietatea este cel în care ai trata un prieten anxios. Asculți. Iei îngrijorarea în serios. Verifici dacă e ceva practic de făcut. Și apoi, dacă nu e nimic de făcut chiar acum, îl liniștești blând și îl ajuți să se așeze.

Poți face la fel cu propria ta minte:

  1. Observă-l. „Mă simt anxios." A da un nume unui sentiment îl poate face puțin mai puțin copleșitor.
  2. Întreabă spre ce arată. Există o problemă reală și un pas mic pe care îl poți face azi?
  3. Fă pasul sau lasă lucrurile să se odihnească. Dacă poți acționa, acționează. Dacă nu poți, amintește-ți că a te îngrijora mai mult nu va schimba rezultatul.
  4. Ajută-ți corpul să se așeze. O respirație lentă, o plimbare scurtă sau câteva minute de liniște pot calma alarma, ca partea gânditoare a minții să revină.

Când alarma nu se oprește

Partea utilă a anxietății are limite. Dacă îngrijorarea este constantă, dacă panica apare din senin sau dacă frica te face să eviți lucruri obișnuite din viață, alarma nu mai ajută. Asta nu este o slăbiciune; este un semn că ai nevoie de sprijin. Un medic sau un terapeut poate ajuta și există tratamente eficiente.

Pentru anxietatea de zi cu zi, poate ajuta să ai un loc în care alarma are voie să se odihnească. În Still Meadow poți sta pe un câmp liniștit și poți asculta povești vechi despre apa care nu se luptă cu piatra și despre bambusul care se îndoaie sub zăpadă fără să se rupă. Sunt amintiri că a fi sensibil, atent și grijuliu nu este un cusur. Este parte din ceea ce ne face oameni.

Surse

  1. Yerkes, R. M., & Dodson, J. D. (1908). The relation of strength of stimulus to rapidity of habit-formation. Journal of Comparative Neurology and Psychology, 18, 459–482.
  2. Crum, A. J., Salovey, P., & Achor, S. (2013). Rethinking stress: The role of mindsets in determining the stress response. Journal of Personality and Social Psychology, 104(4), 716–733.
  3. Jamieson, J. P., Mendes, W. B., Blackstock, E., & Schmader, T. (2010). Turning the knots in your stomach into bows: Reappraising arousal improves performance on the GRE. Journal of Experimental Social Psychology, 46(1), 208–212.
  4. Nesse, R. M. (2019). Good Reasons for Bad Feelings: Insights from the Frontier of Evolutionary Psychiatry. Dutton.