De ce relaxarea nu este un lux
Odihna e adesea tratată ca o recompensă după muncă. Cercetările despre respirație, natură și meditație o arată ca pe o nevoie de bază a minții și a corpului.
În multe culturi, a ne relaxa este ceva ce simțim că trebuie să merităm. Mai întâi munca, e-mailurile, treburile; apoi, dacă mai rămâne timp, odihna. Adesea nu mai rămâne timp. Totuși, știința stresului spune o altă poveste: relaxarea nu este o recompensă pentru o viață productivă. Este parte din ceea ce face posibilă o viață sănătoasă.
Două moduri ale sistemului nervos
Sistemul nostru nervos autonom funcționează puțin ca o mașină cu accelerație și frână. Accelerația, numită adesea sistemul luptă-sau-fugi, ne pregătește de acțiune: inima se accelerează, respirația devine mai rapidă, mușchii se încordează, atenția se îngustează. Frâna, numită uneori sistemul de odihnă și digestie, face opusul: inima încetinește, digestia se reia, corpul se repară.
Ambele sunt sănătoase. Necazul începe când accelerația este apăsată perioade lungi, iar frâna e folosită rar. Mulți oameni trăiesc astăzi așa, trecând de la o cerință la alta, fără să se oprească cu adevărat. În timp, un corp mereu gata de acțiune obosește, doarme prost și îi vine mai greu să simtă calm, chiar și atunci când nimic nu e în neregulă.
Răspunsul de relaxare
În anii 1970, cardiologul de la Harvard Herbert Benson a descris ceea ce a numit răspunsul de relaxare: o stare de odihnă profundă, opusul fizic al răspunsului la stres. A descoperit că poate fi provocat în mod deliberat prin practici simple, precum a sta în liniște, a repeta un cuvânt sau o frază și a-ți readuce blând atenția la ea ori de câte ori mintea rătăcește. Ritmul inimii și respirația încetineau, iar oamenii raportau că se simt mai calmi.
Ce a făcut ca lucrarea lui să fie importantă a fost simplitatea. Răspunsul de relaxare nu este rezervat călugărilor sau experților. Este o capacitate înnăscută a fiecărui corp omenesc, care așteaptă să fie folosită.
Respirația ca o ușă
Respirația este una dintre puținele părți ale sistemului nervos pe care o putem influența direct. Când suntem anxioși, tindem să respirăm repede și sus în piept. Când încetinim respirația, mai ales expirația, corpul înțelege asta ca pe un semnal că este în siguranță.
O trecere în revistă sistematică din 2018, condusă de Andrea Zaccaro, a analizat studii despre respirația lentă, definită ca mai puțin de zece respirații pe minut. Ea a constatat că respirația lentă era asociată cu o variabilitate mai mare a ritmului cardiac, un indicator al unui sistem nervos flexibil și bine reglat, și cu modificări ale activității cerebrale legate de relaxare. Cercetările ulterioare indică aproximativ șase respirații pe minut ca ritm la care aceste efecte sunt adesea cele mai puternice.
Nu e nevoie să numeri exact. A inspira blând pe nas aproximativ patru secunde și a expira aproximativ șase, câteva minute, este suficient pentru mulți oameni ca să simtă o diferență.
Meditația: utilă, dar nu magică
Meditația este adesea prezentată ca un leac pentru orice. Dovezile sunt mai modeste și, într-un fel, mai încurajatoare. O meta-analiză amplă publicată în JAMA Internal Medicine în 2014, condusă de Madhav Goyal, a trecut în revistă 47 de studii cu peste 3.500 de participanți. A constatat că programele de meditație mindfulness au dus la îmbunătățiri mici spre moderate ale anxietății, depresiei și durerii.
Mici spre moderate este o formulare cinstită. Înseamnă că meditația nu este un miracol, dar este un ajutor real, măsurabil, comparabil în unele studii cu alte abordări consacrate. Și, ca exercițiul fizic, beneficiile ei cresc odată cu practica.
Medicina tăcută a naturii
Timpul petrecut în natură pare să ajute și el. Într-un studiu pe aproape 20.000 de oameni din Anglia, Mathew White și colegii săi au constatat că persoanele care petreceau cel puțin 120 de minute pe săptămână în locuri naturale, precum parcuri, păduri sau litoral, raportau mai probabil o sănătate bună și o stare de bine ridicată decât cele care nu petreceau deloc timp în natură. Nu părea să conteze dacă acele două ore veneau dintr-o singură plimbare lungă sau din mai multe vizite scurte.
Studiul arată o legătură, nu o dovadă de cauzalitate, dar se potrivește cu ceea ce simt mulți oameni: un câmp, o pădure sau marea au darul de a face grijile noastre să pară mai mici. Chiar și imaginile și sunetele naturii îi pot ajuta pe unii să se simtă mai calmi, ceea ce este unul dintre motivele pentru care Still Meadow folosește înregistrări reale cu păsări, vânt, apă și ploaie.
Odihna ca practică, nu ca recompensă
Dacă relaxarea este o nevoie de bază, merită un loc în zi, nu doar în minutele rămase. Câteva idei:
- Pauze mici. Trei respirații lente înainte să deschizi laptopul, după o ședință, înainte de culcare.
- O plimbare zilnică. Ideal într-un loc verde, măcar o parte din ea fără căști.
- Limite seara. O oră înainte de somn fără știri sau mesaje de la serviciu.
- Un loc în care să te întorci. Un scaun, un colț din grădină sau un spațiu digital precum Still Meadow, unde corpul învață: aici pot să las totul deoparte.
A te relaxa nu înseamnă lene. Este felul în care corpul își revine, mintea dă sens zilei și găsim energia de a avea grijă de alții. Nu trebuie s-o meriți. Trebuie doar să-ți permiți.
Surse
- Benson, H. (1975). The Relaxation Response. William Morrow.
- Zaccaro, A., Piarulli, A., Laurino, M., et al. (2018). How breath-control can change your life: A systematic review on psycho-physiological correlates of slow breathing. Frontiers in Human Neuroscience, 12, 353. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30245619/
- Goyal, M., Singh, S., Sibinga, E. M. S., et al. (2014). Meditation programs for psychological stress and well-being: A systematic review and meta-analysis. JAMA Internal Medicine, 174(3), 357–368. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/24395196/
- White, M. P., Alcock, I., Grellier, J., et al. (2019). Spending at least 120 minutes a week in nature is associated with good health and wellbeing. Scientific Reports, 9, 7730.